Bună dimineața, Realitate!

Cuplu în rutină

S-a trezit pe la 3 noaptea speriată. Visase urât. Nu îşi amintea ce, însă avea frica impregnată în inimă, alături de un gol în stomac. Era ca şi cum ceva rău ar fi urmat să se întâmple. Coborî din pat uşor, încercând să îşi regleze ritmul bătăilor inimii. Contactul tălpilor ei cu parchetul rece îi produse un nou fior pe şira spinării. Făcu câţiva paşi, iar în urma ei, pătura alunecă cu zgomot pe jos. Se întoarse brusc către pat, apoi se repezi către întrerupător şi aprinse lumina. El dormea liniştit. Se răsuci pe partea cealaltă. Stinse lumina pentru a nu-l trezi şi merse în bucătărie. Îşi puse un pahar de apă şi mai rămase la o ţigară. Urmărea în gol acele ceasornicului şi scrumul înroşit din scrumieră. Se întoarse în pat, cu acelaşi sentiment de nelinişte.
 

El nu dormea, se prefăcea doar. Ştia că mâine era ziua în care îi va spune că Ea nu mai are aceeaşi semnificaţie în viaţa lui. Era o decizie pe care nu o luase cu uşurinţă. De fapt, nici nu era sigur că asta vrea, dar asta îşi pusese în gând să facă: să se despartă de Ea, care nu avea nici cea mai mică bănuială. Pentru Ea, ritmul vieţii decurgea normal. Habar nu avea ce gânduri s-ar putea naşte în mintea lui.

Viața în comun

Era al cincilea an de când locuiau împreună. Împărţeau banii în comun, găteau împreună, făceau cumpărăturile împreună, făceau curăţenie împreună. Păreau cuplul ideal. Ea aştepta cu nerăbdare cererea în căsătorie, El aştepta motiv de despărțire. Problema era că nu prea găsea. Frumoasă era, deşteaptă era, gospodină era... ce papuci mai voia?

Nu ştia nici El ori poate nu era în stare să recunoască faţă de sine că motivul principal al punctelor lui de derută în privinţa relaţiei era o altă Ea. Era prietena cea mai bună a colegei lui de birou. De vreo două luni, roşcata îşi făcuse obiceiul să ia prânzul cu aceasta, iar el mânca împreună cu colega şi colegii de departament de vreo doi ani.

Ispita

Apariţia cea nouă atrăgea privirile magnetic. Era scundă, tunsă scurt, blondă, cu ochi albaştri. Purta mereu fuste extrem de scurte şi cizme cu tocuri foarte înalte, strânse pe picior. Părea că iese la agăţat, nu la pauza de masă de la muncă. Firma lor avea contract cu un restaurat din apropiere, unde li se servea masa. Când intra Ea, devenea năuc. Vărsa ba paharul, ba vreun tacâm pe jos, ba cerea zgomotos încă o porţie de mâncare, ba se plângea că nu îi place cum e gătit. Se purta total caraghios.

Blondă cu păr scurt

Ea se aşeza la masă mereu lângă fereastră, împreună cu colega lui, îşi trăgea scaunul, apoi se aşeza picior peste picior şi începea să scaneze cu privirea încăperea. Când ajungea la El, o stare ciudată de excitaţie îl cuprindea instant. Continuă să mănânce, iar, în mintea lui, să fabrice planuri despre aventuri pe vreo insulă cu ape turcoaz, alături de blondina zvăpăiată, cu care până atunci nu schimbase o vorbă.

Trezirea

La şapte, sună alarma. Amândoi se treziră greoi. El avea emoţii. Ţinea la Ea, ştia că o va face să sufere, dar cumva era ultima lui aventură, încercare de a trăi mai intens, de a face lucrurile altfel decât în mod obişnuit şi ştia că nu ar fi putut să aibă ce îşi doreşte alături de Ea. Ea era perfectă, dar probabil confortul de a o şti acolo îl făcea să nu o mai vadă interesantă, ori cel puţin nu ca la început, dar alături de blondină... mamă-mamă, ce nebunii ar mai fi făcut!

- Iubito... am să îţi spun ceva! spuse El cu voce emotivă.

- Şi eu, iubitule! zise Ea cu ochii înlăcrimaţi, ieşind din baie.

- Hai, zi tu prima!

Ea izbucni în plâns şi îi sări în braţe.

- Sunt însărcinată! Uite testul! E pozitiv! Îţi vine să crezi?? O să avem un bebe!!!

Universul prăbuşindu-i-se în cap, realiză într-o secundă că era pe cale să distrugă tot dintr-o prostie. Dacă i-ar fi spus El primul ce avea de spus... 

Autor: Corina Diaconescu

Test de sarcină

Când Răul îți face un mare Bine

Se năruise totul, absolut totul. Ar fi urmat să o ceară de soţie fix în următoarea zi, pe plaja cu un albastru ireal al apei din Zakynthos, undeva la apus, pe malul marii, savurând o cupă de vin cu multă gheaţă. S-a dus dracu' totul! Măcar banii pe excursie de la agenţia de turism de i-ar mai fi putut recăpăta... dar mama mă-sii, dacă Ea s-a trezit că nu se simte suficient de împlinită în relaţia aceasta şi că nu este suficient de distractiv pentru Ea fix cu o zi înainte de plecare... Făcuse eforturi substanţiale pentru a achiziţiona excursia aceasta, ce ar fi trebuit să fie de neuitat, de povestit la rude, prieteni, amici, colegi de muncă. Cum a cerut-o? Şi ea ce a zis? Cât de surprinsă a fost? A plâns?

- "A râs! Probabil că a râs că sunt un prost!" îşi spuse el în gând, în vreme ce încerca să îşi scoată din minte imaginea ei zeflemitoare. Ea îi spusese fără cea mai mică apăsare că de fapt se plictiseşte cu El, că nu înţelege cum a crezut El că l-ar iubi cu adevărat şi că ar vrea ceva mai mult din partea lui decât ajutorul în obţinerea postului dorit, de care în acest moment nu mai avea nevoie, fiindcă primise o ofertă de muncă mult mai avantajoasă de la o agenţie de modeling.

Viața fără ea

El era un tip trecut uşor de 40 de ani, deja grizonat, educat, văduv din urmă cu 4 ani şi depăşit de ritmul nebun al generaţiilor mai tinere, în raport cu viaţa de cuplu. Găsise o puştoaică ameţită într-o noapte într-un bar unde ieşise la o băută cu colegii de departament şi gagica i-a luat minţile. De când soţia se stinsese, nu îndrăznise să se mai gândească măcar la o altă apropiere de o altă femeie. O iubise enorm. Îi lipsea enorm. Nu făcea nimic altceva decât să se adâncească în muncă, dar nici acolo nu mai avea randament, era cuprins din ce în ce mai des de sentimentul inutilităţii. Prietenii l-au convins să dea curs avansurilor blondinei, să se distreze, să se elibereze de povara gândurilor chinuitoare şi eventual să mai și zâmbească din vreme în vreme în faţa tinereţii întruchipate în Ea.

Aşa a făcut, iar acum i se părea că făcuse cea mai proastă alegere. După 8 luni zăpăcite, pline de certuri şi împăcări, de pasiune şi totală iresponsabilitate în vederea zilei de mâine, El ajunsese să creadă că Ea e aleasa, iar Ea să creadă că El e noul finanţator al capriciilor ei.

Amarul se stinge pe drum

A plâns în noaptea aceea, a înjurat, a băut şi a luat-o de la capăt. Într-un târziu a adormit cu televizorul la maxim, dat pe un post muzical. Alarma de la ceas l-a trezit din noaptea cruntă. Bagajele le avea deja făcute. A vrut să le desfacă şi să arunce cu toate hainele, ba chiar își imagina aruncarea la WC a inelului pe care îl cumpărase. Vizualiza jetul de apă scurgându-se peste el puternic, până când acesta se făcea nevăzut, alături de fecale. Nu a făcut-o. Era un om calculat, un economist bun. Suferinţa-i suferinţă, dar dă-o-n mă-sa de suferinţă! Inelul l-a costat bani, excursia la fel, puştoaica la fel. Era cazul să îşi bage naibii minţile în cap! De concediu avea nevoie orişicum, astfel încât îşi luă geamantanul, cămaşa şi pantalonii lejeri din in, se parfumă şi se duse către maşină. Conduse agresiv, ceea ce nu îi stătea în fire, însă până să găsească varianta de adaptare a depăşirii autocompătimirii, a pierdut timp, aşa că fusese cât pe-aci să rateze autocarul.

Însoţitorul de bord din partea agenţiei a verificat prezenţa călătorilor. L-a întrebat unde e doamna. A răspuns sec:

- Nu mai vine! şi şi-a îndreptat privirea spre fereastră.

Aceeași Mărie, însă cu siguranță, cu altă pălărie

Peste câteva minute, locul din dreapta lui a fost ocupat de bagajele unei doamne, care probabil a considerat că e normal să pleci într-o vacanţă de 10 zile cu tot şifonierul după tine. Cum i-a făcut o favoare doamnei elegante, cu rochie violet şi cu prea multe haine, a doua zi pe la prânz, când au ajuns la hotel, El şi-a primit răsplata: o doamnă extrem de recunoscătoare, călătorind singură, divorţată de ceva vreme, cu o singură fiică măritată şi un nepoţel bebeluş, precum şi Ea şi-a primit răsplata: un domn elegant, călătorind singur, proaspăt despărţit de o maimuţă şi... un inel strălucitor cu piatră azurie, la finele sejurului, în ultima noapte, când îmbrăţişaţi în patul ce scârţăia îngrozitor, Ea a spus “Da”...

Autor: Corina Diaconescu