 |
| Fum de țigară |
Scrumul înroşit de la ţigară se stinse de la pliculeţul de ceai aruncat în scrumiera lui. Era vizibil deranjat că l-a pus acolo, dar a tăcut, aprinzându-şi o altă ţigară şi trăgând cu patimă fumul în piept. Ea vorbea neîncetat, el vroia să urmărească meciul. Nu putea fi atent nici la ea şi nici la felul în care pierdea glorios echipa naţională. Era nervos şi nu ştia de ce. Terasa era plină, oamenii gălăgioşi, Ea obositoare. O privea ca un spectator neimplicat în piesa de teatru, ce se derula pe scena din faţa lui.
Unghiile ei lungi cu gel, alunecând pe ceaşca fierbinte, felul tacticos în care îşi turna conţinutul plicurilor cu miere, apoi felul în care amestecă, buzele ei, conturate cu ruj roşu aprins, urmele de la ruj ce rămâneau după fiecare înghiţitură când bea şi vorbele ei agitate îl plictiseau şi îl intrigau în acelaşi timp.
Să ne prefacem
Ce o gândi Ea? Dintre toate terasele ce le-ar fi putut alege, au venit aici. Se îneca din pricina fumului de ţigară gros. Nu e nici o sursă de aerisire pe niciunde. Curând avea senzaţia că va lăcrima. Cum naiba se va scuza şi se va justifica? Ce ar putea spune? “Eşti un fraier că m-ai adus aici! Nu aveam chef nici de zgomot, nici de meci, nici de ceaiul ăsta fierbinte şi fără gust, nici de aerul irespirabil îmbâcsit de tutun. Și nici de tine absent. Despre ce naiba să mai vorbesc?” Alese să zâmbească frumos şi să continue discuţia despre nimicuri.
Ce o gândi El? Încerca să zâmbească şi el, dar în mod artificial. I se reproşa adesea de persoanele de sex feminin că ar fi prea serios în atitudine. Ce ar fi trebuit să facă? Să se hlizească la orice porcărie spune ea şi să o gratuleze non-stop? Plictisitor şi fără sens.
 |
| Bacnote și monede |
Este cazul să încheiem seara
- Mergem? întrebă el, evitând contactul vizual cu Ea.
- Mergem dacă vrei, îngaimă Ea în şoaptă, mai mult pentru ea. Nu mi-am terminat ceaiul... Nu aşteptară să li se aducă nota de plată, el se duse direct la chelneriţa apetisantă, cu decolteul generos, îi lăsă banii şi dădu să plece. Ea îl aştepta la uşă. El fu oprit de roşcată:
- Restul, domnul, restul! ţipă aceasta după El, oferindu-i cele două hârtii de 1 leu înapoi, pe care el şi le îndesă plictisit în buzunar, salută apoi plecă, împreună cu Ea.
- De ce ai luat restul? Nu i-ai lăsat şpagă? Nu a fost frumos ce ai făcut! M-ai făcut de ruşine! Cum să faci aşa ceva? Nu se face aşa ceva! continuă Ea.
- Nu ştiu! Nici nu m-am gândit! Eram cu capul în altă parte! Habar nu am! Nu contează, nu mai venim pe aici şi gata, zise el vizibil iritat şi încercând să nu îşi piardă controlul.
- Pe dracu'! Parcă eu nu am văzut cum te uitai în ţâţele ei! Toată seara ai fost cu ochii în ţâţele ei! Cu banii deodată, i-ai dat şi numărul de telefon sau ce?
E timpul să m-arunc în pat
 |
| Seara pe stradă |
Vorbele ei se amestecau cu ceaţa de toamnă târzie. Nu mai era atent la Ea. Mergea pur şi simplu, nu o mai auzea. Ar fi trebuit să o conducă acasă? A ezitat la cotitura drumului, dar apoi a lăsat-o în faţa blocului ei şi a plecat îngreţoşat de încă o seară idioată.
Acasă îşi goli buzunarele, înainte de a-şi arunca blugii în maşina de spălat. Fumă încă 4-5 ţigări, se uită pe fereastră, apoi se întinse în pat. Pe pat rămăseseră portofelul, cardul, cărţile de vizită şi una dintre cele două bancnote de 1 leu, pe care scria cu marker albastru: “Şi eu te vreau! Ies din tură la miezul nopţii!”
Îl bufni râsul de unul singur.
Nu avusese nici o intenţie faţă de fiinţa roşcată cu decolteu grozav. El nu, dar se pare că Ea da. Se culcă liniştit. Mâine e o nouă zi...
Autor: Corina Diaconescu
 |
| Sticker "I Love You"" |
